din copilarie

catziva ani, da, ani buni de fapt, am avut o gradina mare la marginea orasului; iar noi copiii mergeam des sa o ingrijim shi sa adunam legumele, roadele enervantei pe atunci munci

cel mai scurt drum spre casa ducea peste un damb cel mai des lipsit de orice podoaba inverzita shi care astfel in zilele ploioase ne murdarea serios, (shi) de aceea de multe ori dintre acele datzi luam calea ocolita

pe unde ne murdaream doar o idee mai putzin, shi pe unde erau baltzi atunci cu mormoloci, cand le era timpul, habar nu am, in fine shi mai era shi o centrala, ce tip shi ce naiba e aia nu shtiu insa pe ea era desenata, de vreun copil mai talentat sau alt idiot o femeie goala bineintzeles cu fatza inspre spectatori shi cu picioarele departate sa se vada bine shi negreala cu smoala sau ce naiba o fi folosit facuta

daca shi acum imi mai vine in minte oarecum nostalgic imaginea, pana shi fatza o amintesc, realizez shi imi amintesc shi asta ca la varsta aia am fost afectat serios, nu in sensul unui shoc nefast or something :) dar mi-a ramas pe retina acelui subconshtient otzara sumbru otzara misterios shi incarcat de vinovate dorintze